Scara puterii

Dacă vrei ca să distrugi Un oraș, o țară, Nu-i nevoie de prea mult: I-ați un om… și-o ”scară”. Lasă-l, ca să urce-ncet, Spre puterea sfântă, Și-o să vezi, cum om în om, Un pumnal împlântă. Nu te teme c-a picat Jos o treaptă-două; Se va cățăra din nou, Cu-o ardoare nouă. Alte trepte va croi În penumbra legii, Și-l vor adula nespus Proștii și cu blegii. Zi de zi și ceas de ceas Va săpa întuna. Alții, vor cădea de sus, Răsturnați… cu urna.

Repede vor învăța, Și ”rest uri”, să facă Ce-i mai bine… pentru ei. -Iar ceilalți?… -Să tacă…