Semne de-ntrebare

Doamne, uită-Te la oameni, Dacă n-ai ce face-n Cer! Pe Pământ, e zarvă mare: Mușcă Viața, dinți de fier. Dacă-i vezi, și-Ți vine-a crede, Că-s sălbăticiți, de bani, Să nu Te-ndoiești vre-o clipă, C-au uitat că sunt umani! Dă-le, dacă poți, o mână De-ajutor… sau poate-un șut, Să-i aduci pe Calea bună!… Ce-i cu Tine, de ești mut? Ăștia sunt! De defilare. Nu-s ai Tăi? Au fost odat? Nu erau cu Tine-asemeni? Ce păcat, de nu, ciudat… Rău îți pare? Cum? De Tine? Ai greșit când i-ai creat? Dacă poți, fă o minune! Ești, sau doar Te ”dai plouat”? A!… sunt lacrimile Sorții. Ea i-a vrut așa cum sunt? Tu Te-ai împăcat cu Dânsa? Bocetul nu-i imn, e cânt? Deci, să ”merg” pe ”Aleluia!”? Asta e? Ajunge-atât? Ceee? Sughiți a întristare? Ți-a rămas ”umanu”-n gât?…