Țara cu imn bocit

Undeva, acolo, Într-un loc uitat, Se târa o Viață, Pe un trai pătat. Avea ochi, să vadă, Tot ce nu-i plăcea Și gură închisă, Pentru-a tăcea. Își pierduse vrerea, În destin tocit, Căci crescuse-n țara, Cu un imn bocit. Rătăcea prin lume, Cu simț terfelit, Ce-ngloba păcatul, În trup ofilit. Încerca, micimea, Sufletelor joase, Să le-o scuze-n somnul, Hăituit, din case. Undeva, departe, Sau aici, cu noi, Se târăște-o Viață; E cu ochii goi…