Umbre de oameni

-într-un sat din stat-

Flacăra se stinge-n noapte. Imnul e de jale. Răsucite-n sensuri, Vorbe mor pe Cale. Umbe lungi, de oameni, Rămase stăpâne, Proslăvesc uitarea, Pentr-un colț de pâine. Conștiințe rase, De un brici de legi, Se tot pierd în Haita ”Pentru noi ale r gi”. Cu un ”r”, sau fără, Sensul e ”totuna”. Resemnații sorții, Tac… și tac într-una. Spaima se întinde. Cineva a ”scos” Un cuvânt ”aiurea”. Nu-i de imn pios. -Ce e? Nu se poate! -A ieșit din rând? -Și ce vrea? O viață?… -Aaa-i… copil plăpând?… Liniștea se-așterne Din nou peste sat. Doar în staul zbiară Măgarul… a Sstat.