Va veni-va vremea

-Mi se pare, sau ești liber? N-ai ”cățeaua” după tine? Flendurit, cu coada ”joasă”, Boby se zgâia la mine. -Vreau să-ți cer o îndrumare, Căci te știu, cert, ”înțepat”, De un dram de conștiință, Ce, la alții, le-a scăpat. -Lauda ți-e cam de câine. Asta ești; atâta poți. Eu gândeam că ”îți pui blana” Ca să mă păzești de hoți. -Lasă! Va veni-va vremea! Căci, de, hoți, gârlă vor fi. Astăzi sunt la-ncrucișare De cărări… Nu zii prostii! -Deci, cu mintea-ți de găină, O decizie chiar vrei Să o iei, și nu știi care E mai bună… Sunteți trei? -Vai ce mai precocitate! Sau d-aia ce ziceți voi. Ai ghicit. Altul își bagă, Știi tu, aia, între noi. -Coada sper. Consoarta unde-i? -A rămas… îmbârligată. -Aaaa! E treabă serioasă. -Nu-i, de pofte, vindecată. -Și tu vrei un sfat, adică, Hotîrârea ca s-o iei… -Cam așa. Problema-i însă, Ne poți ține… pe toți trei?…