Viață ”torcătoare”

Sufletul, ca tontul, Mai sensibil poate, A bătut la ușa Minții, cam necoapte. Venise să-i spună Că se simte, parcă, Mai atras de viața Ce știe să ”toarcă”. Că-i mai… cam ca noaptea, Tandră în tăcere, Și că totu-n preajmă-i Emană plăcere. Că-i ca mici ființe, După port și chipuri, Cu năravuri fine, De diverse tipuri. Sub privirea-i tandră Și alintătoare, Faci ce nu-ți convine, Că-i convingătoare. Te bagă în boală, Fără-a ști de ce, Dar, de pui și mâna, Știi că ai pe ce. Sunt pufoase, calde, Cu-n parfum discret, Și-s buneee… vai Doamne, Verbal și concret. Unii le zic ”poame”, Dar greșesc, sunt flori, Se deschid în noapte Și țin până-n zori. Nu-s trecute toate; Multe-s bobocei, De te bagă-n boală Și cu mulți cârcei. -Deci, venii la tine, Să te rog ceva: Bagă rațiunea, Naibi, undeva!