George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

Zâmbetul rezistă

Într-o junglă-a vieții, Căile sunt rare; Desenate-n lacrimi, Nu-n șleauri de care. Drumuri nesfârșite, Ades începute, Caută-n ne-știre, Adevăruri mute. Aruncate-n sihla Putredă-a trăirii, Zac, des scufundate, Ca o lege-a firii. Când impui normalul, Ca un drept, de-a tace, Soluția e simplă: Poți a te preface. Doar cu ironie, Zâmbetul rezistă; Râsul e minciuna De pe-o o față tristă.