A trecut o umbră

Peste sat, se-abate umbra Unui nor îndestulat. Pe pământ, chiar nu se vede Că-i frumos și bucălat. Este singur. Alți-n haită Au plecat de capul lor. I-a gonit un stol de grauri, Cum se zice în popor. Nu se-ndură ca să plece; Ca și El, e obosit. Și-a tot căutat menirea; Ca și-un om, e plictisit. Cam bătut în cap, de Soare, Nu renunță, căci nu vrea. Bântuie peste coclauri, Tot cărând la apa grea. A trecut o umbră-nceată; Satul a rămas la fel. Nu i-a afectat micimea; Nici credința moartă-n El.