Alt el, alt băț

Cu traista în bățul Rupt dintr-un arțar, Privește vecia Sprijinit de-un par. Se întoarce-acasă Cu un băț în plus. A muncit cu ziua, Pe unde l-au pus. Îl așteaptă mama, Tata și-un copil. Soția e dusă; A plecat, tiptil. Ar vrea să le ducă Un ”ceva”, orice. ”Unde ești Tu Doamne? Spune-mi doar de ce?” Întrebarea-i mută. Răspunsul, la fel. ”Ne-a uitat pesemne… Ca și noi pe El” Drumul se întinde Lung în asfințit. O speranță crudă: Grâul a-ncolțit.