George RogozPoezie și proză

Jalea ultimului vânt

Ajutor

-Vreau! se-aude-un glas din gloata Ce cerșește iar pe străzi. S-a tot săturat să fie Una dintre cele prăzi. -Ce vor ăia? –Multe sire…

  • Nu sunt rege, ți-am mai spus. -Pentru noi sunteți Alesul. -Bine, bine! Voi m-ați pus. -Nu îi dați prea importanță, Că e proști și-o iau la cap Și, cum tot greșim, pe bune, De unde să scoatem ”țap”? -Ea e unul dintre ăia? -Dintre mulți, căci pentru ei Tot primim subvenții scumpe, Ce se scurg spre ”Dumnezei”. -Nu sunt singur. Ce să fac? Cum să nu îi răs-plătesc. Și, în plus, și starea noastră, Trebuie s-o întrtegesc. -Deci, cu ei, facem ca struțul, Nu vedem, nu auzim. De prea multă bună-stare, Bine e dacă-i păzim. -Au prea mult timp la-ndemână, De cerșesc mereu, când vor. -Să le dăm ceva, știți, foamea… -Ajutor? De ce? Tot mor…