Bobotează

Vâtu-și urlă-n noapte Vrerea strânsă-n turmă. Viforul e tată, Vijelia mumă. Cu tăișuri fine, Geru-l varsă fiere. Arde tot ce poate Să simtă durere. Fulgii de zăpadă, Pufuleții sfinți, Sunt doar stropi de gheață, Ce sfârtecă-n dinți. Ropotul, ce rupe Ramuri și tăceri, Își face, din teamă, Una din plăceri. Cerul nu se vede, Dacă-a existat. Geme-n suferință Pământul prădat. Ursitoare-a umbrei, Urgia ursuză, Viața, că trăiește, Pe față-o acuză. Ieri, i-a luat culoarea Din verdele pur. Azi, a pus pe cergă Pumburiul sur. Albu-i doar spoială, Ochii să îi scoată. Îmbâcsit de tină, E ca și o soartă.