Certitudine

Rătăcind printre cuvinte, Boby-mi mârâie-un discurs; La pedeapsa dată-aseară, Face-nfometat, recurs. -Am greșit și eu, vezi bine, Ca un om ne stăpânit. Asta nu înseamnă, însă, Că n-am dreptul la ”hrănit”. Voi vă-nchideți vinovații, Ca pe domni, și-apoi, firesc, Fără muncă și-oboseală, Ei, trei mese, tot primesc. Eu mă mulțumesc cu una, Și-aia, cum mi-o dai, frugală. Iar pedeapsa e nedreraptă, La hoția mea banală. De-aș fi om, mai treacă-meargă; Am, sau n-am, noroc de ”juri”. Căci, cu legea ”permisivă”, Poți , la limită, să furi. Dar la noi? Doar mârâială, Neâscrisă în nimic. Și recomandări: ”Marș câine!” Cum ziceai, ca bun amic. Am ciordit, e a mea vină, Și-nc-o zi n-o să mi-o iert. Dar, de nu îmi dai mâncare, C-o să fur, e lucru cert…