Cer și pământ

Ceru-n glie s-a prelins, Peste-un câmp în verde. Orizontul s-a extins Și în nori se pierde.

Un ”ceva” e-acolo sus, Pentru cel ce crede. Altul, jos, pe scump pământ, Viața-n ”roz” își vede.

Liniștea s-a adâncit, În om, ca speranță. Unii uită și de ”Cea Ce nu ia vacanță”.