Cu sânge de prădat

-”Țara numerelor mici”-

M-a-ntrebat, corect, un ”Nimeni”, Dintre-acei ce ”Buni” trăiesc, De ce sciu doar despre ”Răii” Ce în jurul meu roiesc. E-o greșeală, stiu prea bine; Suntem educați în ea, Căci istoria se scrie Despre răi și fapta rea. Vezi vre-un nume din ”poporul” Ce-a murit sub ”domnitor”, Fie el și președinte, Împărat, sau dictator? Se țin minte doar războaie Și mulțimile de morți, Cu distrugeri la-ntâmplare, Sau c-așa-au ieșit la sorți. Despre țări, se scriu tratate, Dac-au fost imperii mari, Ascunzând crimele-n pofte De senzații mari și tari. Un regat nu se clădește Decât pe pământ udat, Nu cu apă, ci cu sânge, Din belșug, că-i de prădat. Acceptăm, căci ochii minții Sunt orbiți de ce citim, Despre criminali de nații, Ajunși regi… respect deplin. State, țări și principate, Triburi, hoarde, oameni vii, S-au trezit reângropate În imperii, fără-a ști. Spațiul cere suferință, Cât mai multă, din ce-i bun; Ce contează milioane; Carnea-i bună și de tun. Morții au rămas sub cruce, Sau o piatră, sau un semn, Simple nume, șterse iute, De Timpuri sau soft nedemn. Au rămas, ca fala lumii, Ucigașii de copii, Cei ce conturau pe hartă, Locul morții altor mii. Nume, număr, și iar nume… Dac-am renunța?… Ce zici? Să ne zică viitorul ”Țara numerelor mici”…