Cristinel

Un copil, pe care soarta, L-a „făcut frumos”, Cu o față-ncântătoare Și-un suflet duios, A crescut în lumea asta Ca un fulg de nea, Și-a rămas în toate pur, Ca un „pic” de stea. Ochii, ce luceau șăgalnic Când ceva dorea, Au păstrat candoarea vârstei, Și în lumea rea. După ani, în care timpul, A trecut prin noi, Ea se-arată neatinsă, De dor și nevoi. Zâmbetul, de floare ninsă, Ghiocel plăpând, A crescut în floare-aleasă: E bujor „flămând”.