”Dânsa”

Tot la țară, într-o țară Ca a noastră, negreșit, Mi-am scos pixul la plimbare Și-ntr-o groapă am pășit. Eu gândeam că-i astupată… De ani buni, primari, la rând, Aruncau cu bani în ”Dânsa”, Să-i închidă gura, blând. Ea țipa că e tot goală Și că suferă mereu, Că-și băgau, în ea, piciorul, Mari și mici Aleși, din greu. Chiar pe mijloc, deșănțată, Fără scurgere pe câmp, Se-adâncise, toanta naibii, Ca-n prostie-un sătean tâmp. Cum să crezi că-i astupată, Când o vezi cu ochii tăi, Că-i tot ”Dânsa”, ocolita De edilii ”buni”, dar răi. -V-o fac eu! răsună glasul Unui nou-vechi candidat. -I-a crescut prețul și-atuncea, Iar de-o vilă-am ”comandat”. -Cât mai bagă-n ea vecine? Două case nu-s de-ajuns? I-am răspuns că nu, vezi bine, În ”Dânsa” când am pătruns…