George RogozPoezie și proză

Jalea ultimului vânt

De pe-aici…

Nu îmi cereți să-mi îmbrac Mințile, de gală Și să defilez, în rând, Sau să cânt, la fală. Dați-mi voie, să rămân, În zdrențe decente, Și desculț ca să pășesc Prin durei prezente. Sigur c-o să râd de voi, De ciulinii țării, Ce v-ați aciuat haini, Îmbâcsind și zorii. Știu, scaieți sunteți destui, Agățați de toate, Și pupați, pe bani, în bot, C-altfel nu se poate. M-am gândit, să vă trimit, Ceva grâu, cu firul, Căci, mai mult nu s-a făcut… Chiar îi ducem dorul. Cu izlazul poze vechi, Le țin la-ndemână. Din păduri, sper, amintiri Poate-or să rămână. Care-avem, cu proști destui, Ce cad după muncă. A rămas, ce-ați tot luat voi… Boii… sunt pe ducă…