De prin sat

-drama conștiinței-

Mintea, drăcușor cu voie Să bârfească ce-i prin jur, M-a-nsoțit, să dau o tură, Prin ăst sat, frumos-impur. Ca-ntr-un vis de tinerețe, Feeria m-a uimit. Drăcușoru-și bagă coada: -Ce păcat că-i locuit… O biserică cochetă, Crucea-și ține, către-n sus. Pescuitul e-o credință; Preotu-i cu luntrea dus. Oameni privesc la Iadul Ce-i așteaptă, pregătiți. Le oferă însăși viața, Cazna celor osândiți. Foamea lungă-i ca acasă, Tolănită pe cuptor. Așezată-n cap de masă, Face parte din decor. Sărăcia e, clar, vina Celor ce nu au… și-atât. Doar beția-i alinarea, Și o iau, docili, pe gât. Alții zic că e dușmanul, Și îl iau, aprigi, de gât. Cei cu-minți cred că-i amarul, Și îl dau, rapid, prin gât. -Își îneacă fiecare- Dracul zice- cam ce vrea. Este-o dramă-a existenței: Și beția este grea.