Destin

Părerea de Viață, O umbră pe drum, Cerșea câte-o oră, La Timpul străbun. Căra în spinare Nevoile seci, Crescute în sensuri, Ca pagube reci. Târa și în sine Un vis neajuns, Ca praful, de soare, Uscat îndeajuns. Privea înainte, Cu voia de om, Oprită, stingheră, La unicul pom. Pustiul de drumuri Pierea în priviri, Ca falsa menire , Ca false iubiri. În zarea desprinsă Din câmpul rănit, Un Soare cu pete, Zvâcnea, trist, mocnit. Cu sufletu-n zdrențe, Se smulge de pom. Un pas și-apoi altul… Ca soarta de om.