Durere

-Atâta voi…-

S-a ”stins”, din Dreapta Cale, Un om sărman, în zori. Durerea nu se-nalță; Cu ea te naști, și mori.

Cortegiul de minciună, Ce viața i-a-nsoțit, S-antins ca plaga-n urmă, În ”Jurul” ne simțit.

Din oameni ”scunzi” la minte, Crescuți printre ciulini, Răzbate câte-un rânjet În scrâșnet de canini.

Uitarea-i însoțește, Chiar neștiind ce vrea. Lumina e ocară; Cam putredă și ea.

-Ce vrei mai mult străine? Atâta voi, și simt. Nu-mi pasă de vecie. Nu voi, să mă mai mint…