Fantasma

Din Cerul pudrat cu Vecie, De-odată cu Timpul născut, În umbra de noapte târzie, Fantasma de Viață-a trecut.

Cu sângele rece de fiară Și teama născută în jur, Pornită să ia, nu să ceară, Închide-un lanț trofic impur.

Lumina nu-i vede mișcarea Tăcută ca pala de vânt, Dar frunza căzut-i șoptește, Ceva, ca al lebedei cânt.

O drama se joacă în foșnet Prelung, sub un cer nevăzut. Aclamă finalul un bocet Și-o viață, ce-n sânge-a căzut.