Eu, peștișorul

Când Timpul nu mai fuge, Și-l simți curgând din greu, Când Clipele sunt lacrimi, Ce cad din el mereu,

Când orele sunt ceasuri, Ce ticăie în gol, Te vei simți, ca mine, Un peștișor în bol.

Vei înota în cercuri, În Infinit sfârșit, Și vei striga la lume, Prin sticlă, răgușit.

Dar vai, nu te-or aude, Și vor zâmbi duios, Văzând o gură mare Și-un pește mânios.

Prin semne ne-nțelese De nimenea, nicicând, Vei blestema netrebnici, Pe față și în gând.

Și va veni și vremea, Când vei muri, iar ei, S-or întrista, sau fi-vei Doar masă… la căței.