Frunza din brad

Cu răbdarea peticită, Mi-m făcut de lucru azi, Căutând o frunză verde, Printre cetina din brazi. N-am găsit-o, dar Nebunul Ce mă însoțea din zori, Insista: ”Găsește-o frate, Dacă vrei, la Cer, să zbori!” Căci știa netotul vraja Cerului asupra mea. Amândoi credeam că Iadul, Nu că Lumea, este rea. Cu un dram de rațiune, Pripășit pe undeva, M-a oprit, mai înspre seară: -O fi luat-o-altcineva… L-am privit cu îndoială: -Știi ceva ce nu îmi spui? -Rar găsești iubirea-n viață, De o cauți unde nu-i… -Logica pare stricată. Mai deloc, ai vrut să zici? -Chiar și căzătura-i bună, În picioare dacă pici… Nu mă-nțelegeam cu tontul; Una eu și alta el. Ce conta era că, totuși, Amândoi eram/iubeam la fel…