Frmuseți ce pier

-gerul- Un buchet de flori splendide, El, în dar, mi-a oferit. Le-a pictat pe geam, cu suflet; Am zâmbit când le-am privit.

Nu l-am mai poftit în casă, Căci, oricum, loc nu avea. Am ieșit puțin afară, Invitat de-un fulg de nea.

Pufulețul se-așezase Pe o ramură-n zbor lin. Cu candoarea inocenței, Râdea-n hohote, divin.

Mi s-au înroșit obrajii De iubire și de ger. Ce conta, era doar clipa Frumuseților ce pier.