Iernatice plăceri

Cu priviri pierdute În tăișul iernii, Îmi fac semnul crucii, Lângă al plăcerii. Gheața-n colți de sticlă, Viața o strivește. De-atâta splendoare, Zic ”Doamne ferește!” Prin ghirlande, pomii, Plâng a neputință. ”Prea le-ai dat de toate”, Cuget ca ființă. Pe un sol ce geme, Diamante crapă. ”Doamne ce-avuție!…” Ce păcat că-i apă. Biciuiri de crivăț, Prevestesc durere. ”Masochistă-i vremea… Vai ce mai plăcere!..”