„Juratul”

Rex, cu nume de stăpân, Câine pripășit sub garduri, Se-mbrăcase, ca mai ieri, Cu o togă-n falduri.

-Ce-i cu tine? Ești nebun? Hai c-o faci prea lată! -Eu te rog să mă respecți. Plec la judecată. -Hai-da-de potaie slută, Te dai și „jurat”. Ști să latrii tâmp la Lună, Nu să faci „curat”. -Mă cam iei „peste picior”, După cum îmi pare. Las-că vezi pe pielea ta Când ajung eu mare. -Na că zău m-ai speriat Cu-a ta mârâială. Toga nu îți bagă-n cap Dreptul; ptiu scofală!

M-a lăsat și a plecat Cu-n alai de „iepe”. Dar să știți, s-a păcălit: Multe erau sterpe.

Am aflat că „s-a ajuns” Tot „lătrând la bară”, Și-a impus cu „dreptul” lui Zgarda-legi-n țară