La copcă

-a doua încercare-

Peștele, sărmanul, Cu frica în oase, Se-ascundea sub gheață; Ținuse de ”șase”. Căci venise Bossul Cu ai lui fârtați, Și doreau o pradă Demnă de bogați. Socoteala scurtă, Sau lungă, cum vreți, Era să le facem Peștilor ”peri creți” Deci, cu fiare-ntoarse, Spiralate bine, Tot scobeam la găuri, În uitări de sine. Tremurând pe gheață, Cu sfaturi sfătoase, Le-am dat libelule Și râme gustoase. Peștele, fudulul, Cu coada pe sus, Ne-a lăsat cu buza Umflată… s-a dus. Rar, sinucigașii, Vre-o doi-trei smintiți, Au urcat să-i vadă Pe cei cinci vestiți. Cu sudoarea frunții Și bătăi în palme, Am făcut din gheață Schwaitzer, plini de ”foame”. Ne ardea stomacul Gol, cu pofta-n cui. Uite-nu-i Bibanul; Fac file de pui. După vre-o trei ore De speranțe-n van, Ne-am întors spre casă, Cu pești de vre-un ban.

Ăsta-a fost ”ghișeftul”. Restul? Doar Splendoare. Viața-n flamuri albe Scânteia în soare. Neaua, spulberată, Se-adunase-n dune. Cerul coborâse Fără a ne spune. Mii de mii, steluțe, Savurau tăcerea. Numai vântu-obraznic Le strica plăcerea. Mantii lungi, sublime, De stufuri tivite, Odihneau privirea Zilei obosite. Ca în zbor spre nouri, Păsări mici de gheață, Băteau lin din golfuri: Aripi fără viață. Pașii noștri-n urme, Lațuri sugerau. Le legau de tină. Le simțeam. Trăiau. Mi-a plăcut la copcă. Cu vin fiert, blajin. Feeria zonei M-a-mbătat din plin.