George RogozPoezie și proză

Jalea ultimului vânt

Ne-înțelegeri

Ieri m-am luat de Boby. Cam umbla hai-hui. Tot cerea mâncare. -Pune-ți pofta-n cui! Ai lipsit o noapte. Ceilalți au lătrat. M-am sculat ca prostul Nimica stricat. -Am pierdu, zău, timpul, Încercând să-nvăț, Care-i diferența Dintre om și hoț. -Vezi tu, câine pricăjit, Voi lătrați aiurea. Unde ai văzut tu bou Să fure tingirea? Crezi că vaca e în stare Usturoi să scoată, Sau purcelu-n ziua mare Să-mi ia varza toată? Crezi că gâsca guralivă, Ce bea numai apă, Se abate-n beci la mine, Ca să-mi dea o ”țeapă”? Crezi că umblă la ciordit Puii mici, codași, Ce i-ai mozolit atuncea, De-au rămas golași?… A rămas pe gânduri javra, Ca un prost sadea. I-am mai spus vre-o două ”acre”. Tot nu pricepea. -Pot atuncea ca să latru, Noaptea, la vecină, Când deschide poarta, La noi în grădină?