George RogozPoezie și proză

Jalea ultimului vânt

Oare…

Oare păsările vor Să înoate-n ape, Cum vrem noi, să ne-nălțăm, Înspre ceruri sterpe? Oare, din pământ, copacii, Rădăcinile își smulg, Ca, înlănțuind abisul, Să plutească ca un fulg? Oare rosturile-și schimbă Sensul într-un mod voit, Cam cum vrea un oareșcine Prost, deștept, sau aiurit? Oare cred, sau mi se pare, C-am înnebunit cu toții, Și-aruncând cu pietre-n soare, Ne fălim cu-aleșii, hoții? Oare nu vedem copiii Cum se leapădă de tați, Iar pe mame le îngroapă Doar străini, nu prunci, sau frați? Oare-am început ”Pieirea” Unui Fiu de Om și Domn, Să o ștergem din morală, Ca pe-un vis urât în somn? Oare cum și pentru cine Pregătim un viitor? Oare când vom înțelege Că e totul muritor…