Orașul

Ascultă! E șoapta Mizeriei goale. Precepte morale Îi suflă la poale. Ca vorba de vânt, Șuieratul rămâne. Un câine cerșește O coajă de pâine. I-ar da-o, pe dată, Căci suflet mai are, Dar n-are de unde… Și-așa-i fiecare. Cu ora, pe stradă, Sau chiar mai puțin, Își vinde speranța De viață în chin. Durerea e surdă În trupul înfrânt. Și ruga-i de jale; Nici urmă de cânt. În ceruri se stinge Făclia de-apus. Nici El nu se vede; Cu treburi e dus. Vacarmul stârnește Rușinea-n lumini. O umbră pe stradă… Și-o haită de câini.