Pofta de plăcere

Cu obidă, opintită Într-un sac prea-plin de rele, Viața căuta, pe stradă, Resturile de belele. Nu știu cum, ceva cu coarne Își vârâse coada iar Și, cu vorbe pre-ales-e Îi punea, pe to-n-ți pe jar. -Vreau! Mai vreau! E-al meu! Ia mâna! Se-auzea de peste tot Și, cu pofta de plăcere, Tandrii, se lingeau pe bot. Prinsă-n gloata ”regresistă”, Ce progresu-l contura, Se-ntreba acrita viață: ”Când dracu s-or sătura?!…”