George RogozPoezie și proză

Jalea ultimului vânt

Potențiali politicieni

Conștient că nu-i present În politică curent, Păsăretul exaltat S-a decis: vrea la ”Palat”. Co-Stârcul de pe-afară, Cu prea-nalta soțioară, Purta capu-n lung de gât Și-avea cioc… sau parcă rât. Barza, pricopsită-n baltă, Grațios piciorul saltă, Broaștele să i-l sărute, C-are prunc deja la curte. Pescăruși-n osanale, Țipă-n cor, la cioc cu bale, Că-s plătiți, cu ziua, toți, Cu bani procurați de hoți. Gaița, nevoie mare, Vrea s-arate ce-I în stare, Dar doar gura e de ea; Guralivă-i lumea, rea. Pupăza isonu-i ține Și-o bârfește doar de bine, Dar nu spune niciodată Că mai fac și noaptea ”lată”. Cucul, cam stingher, cruciș, Se tot uită la hățiș, C-a ieșit din el consoarta șifonată ca o alta. Gugu-știucul, val-vârtej, Înarmat cu un gătej, Se oferă ca să lupte Și din toate să se-nfrupte. Piți-goiul, mai spășit, Cam golaș și oropsit, Piuia ceva-n surdină, Cum că știe de o ”vină”. Cioara scurt îl dojenește: -Tot ce vezi nu te privește! Ce fac ”marii” e cu rost, Nu pricepe-un simplu prost. Corbul, învățat să fure Cașcaval, nu negre mure, Pune ciocul la bătaie: -Ia ascultă măi tataie!… Rândunica-l dojenește Și-I gonită, clar, firește. Urcă-n ceruri și se-ntoarce, Căci ea vrea doar bună pace. Strânse-n ”cârduri”, Vrăbiuțe, În pestrițe-gri hăinuțe, Roagă-n ciripeli extinse, Să fie, pe liste prinse. Un Lăstun, scârbit de vremuri, Bâțâindu-se pe ”creang-uri”, Pretindea că-i de la Nistru Și-are stofă de ministru. Mierla-nflăcărată-n crezuri, Fluiera pe cei cu nazuri Și a pagubă, vezi bine, Căci, de os, toți vor a ține. Ciocîrlia, înrtistată, Îi privea îndurerată Și spunea, nu într-o doară: -Sunteți țării doar povară…