Poznașii

-la pomana ciorbei-

Trece-ncet, pe stradă, Mintea răsfirată. Întâlnește alta, Și mai mult curmată. Se întrec, pe goană, Spre pomana ciorbei. Din haznaua vieții, Simți duhoarea vorbei. Proslăvind ciulinii Vieților vecine, Își fac loc pe-aleea Șoaptelor meschine. Cu piciorul searbăd, Bat, la pas, folclorul. Când ucid o limbă, E plăcut fiorul. Despărțirea-i caldă; După ce se-ntorc, Lacrimi de căință, ”Crocodește” storc. Cine sunt poznașii Ce-un popor strivesc? Vai!… Dar nu-i cunoașteți? Cu cine trăiesc…