Prag de iarnă

Iar mă rog de soare, Să mai stea puțin, Să nu verse iarna, Cupa cu venin. Norii, cam grămadă, Mult doriți în veri, Sunt grămezi de neguri, Astăzi, ca și ieri. Înciudat că vremea Legile nu-și schimbă, Critic lumea toată, Că-mi pare cam strâmbă. Ce-ar durea-o, dacă Vară-ar fi mereu? Sau și primăvară; Toamnă-un pic, că-i greu. Frunzele să cadă, Nu-i plăcut să vezi. Că-i frumoasă iarna, Asta tu s-o crezi. Frigul mă provoacă Doar la foc să stau; La fereastră, ierni, Să-i zâmbesc: ”Bau-bau”! Și să zac într-una, Cu un mâine, ieri Și puțin să-mi pese De ce vrei să-i ceri. Vreau să simt culoarea Florilor în ochi Și, de-aceea iernii, Să-i dau de deochi. Să rămână-acolo În Nordul urât, Și să râme Polul, Chiar de n-are rât. S-o primească alții Să o pupe-n bot, Iar de mine, toanta, Să uite de tot.