George RogozPoezie și proză

Jalea ultimului vânt

Printre cuvinte

Mă strecor printre cuvinte: Luptă… lege… libertate… Rugăciunile sunt sfinte: Pace… pâine… și păcat e… Lupta e pentru dreptate, Cu ”puterile înalte”. Des, cu vieți în stropi de sânge, Vechi stindarde sunt pătate. Legea e o garanție Că te-ntinzi doar cât ”măsori”. Dur, cu poftă aplicată, E bazată pe-nchisori. Libertatea e izvorul De trăiri în stropi de soare. De-i sorbită printre lanțuri, Sângerează-n sens și doare. Pacea e-n cuvinte plate, Consumată ca răgaz. În sărmani e adierea Ce –i ajută la necaz. Pâinea-i ca un drob de sare, Atârnat peste umani. Este clară-amenințarea: ”Flămânziți, sau scoateți bani!” Din păcate, și păcatul De-a spera, sau de-a greși, E un viciu, pentru care, Tot ”plătim”, spre-al ispăși…