Puneți

Puneți mână de la mână Pentru un uman milog, Ce se cațără spre soare, Dând din gură și olog! Luați-i, de puteți, și-o zdreanță Pentru trupul istovit, Ce întruchipează omul Ignorant și nu slăvit! Dați-i și un strop de viață, Pentru setea de a ști, Și puțină mângâiere, Pentru felul de a fi! Nu-ncercați să-i smulgeți visul Din coșmarul potolit Și așterneți-i, să doarmă, Timpul cald, nestăvilit! Dați-i gândul mai deoparte, Până-n mreaja norilor, Ca privirea să măsoare Adâncimea mărilor! Dacă plânge, dați-i voie, Căci e simplu muritor, Resemnat ,în căutarea Unui veac mai iubitor! Când va râde, faceți pace Și cu alții, și cu voi!.. Inima să nu se-ncrunte, Când s-or naște alții noi!..