Rea-litate

Cu privirea-ndurerată, Dup-un alt apus ratat, Mă-mbrânceam, ca toți, în noapte, Pentru-n trai curat-pătat. Ziua, ne-mbâcsea minciuna Mințile și-așa precare, Săpând groapa-ndestulări La progresul în urcare. Nu conta că treapta-i ”altul”, Sau c-un cot osos chiar doare… ”Năzuința este totul…”, Parcă-aud, iar, o ”Putoare”. E de la ”putut”, sau oare Mă înșel și e mai mult? Poate-i liga bâlbâielii Și-a banalului ocult? Cu mândria sfântă-a gloatei, Ce tot cere în zadar, Mi-am făcut, tiptil furișul, Pentru a-l cerși în dar. Sună cam aiurea? Asta-i! Bălmăjită, rece, surdă, Proaspătă, ca viitoare, E rea-litatea crudă.