Ruine

Lespezi ignorate Azi de ”pășitori”, Amintesc de soarta Multor muritori. E doar o alee, Spre o maănăstire Cu ziduri căzute, Nedemne-n ”privire”. Prin ruina turlei, Doar vântul mai bate. Crucea e furată: Nu-i pusă deoparte. Pe pereți, durerea Din icoane simple, Înfioară umbra Ce trecutul umple. Lumina e pală, În sumbrul decor. Ochii-nchiși văd viața Ce-a căzut din zbor. Vine-un grup ”de stradă”, ”Plimbători” cu carul, Pre-porniți să vadă, Focul și nu jarul. Vorbeele-i încântă; Ce-a rămas, puțin. -Ce tare-a fost frate!… Să plâng mă abțin. Mândrii de scofala C-au văzut-o-acum, O șterg de pe listă, Și își văd de drum. Au plecat, ruina A rămas pe loc. -Da mai bate-i Doamne, Că doar n-o fi foc!…