Simplu călător

Fără umbră, jalea scurmă În nisipul răbdător. Mă prefac că nu îmi pasă Și fac pasul următor.

Liniștea, la ea acasă, Se prelinge visător. N-are griji, ca să trudească Ca un simplu călător.

Din tăcerea sugrumată De-un condei de autor, Se aude scrijelitul Unui gând de muritor.

Nu prea știe să ”cuvânte,” Dar e sincer ”voitor”. Are clipe numărate. Timpu-i aprig tocător.

Strigătul de luare-aminte, Ce se vrea, clar, iertător, Ca ecoul se tot pierde Pe urmă de zburător.

Undeva se re-ntregește Haosul nemuritor. În năvalnica vâltoare Nu-i nimic întâmplător.