Târzie toamnă

Tulbure, lumina Se prelinge-n zori. Mă dezbrac de șansă; N-am dreptul la sori. Necurmat, tăcerea Ziua irosește. Pur și simplu zace. Nimic n-o privește. Urletul de câine E un bocet doar. Din ore pierdute, Rare clipe sar. Răstignite-n ceruri, Ramuri negre tac. Lacrimi lungi le spală. Plânge-n loc un lac. În pură căință, Florile se duc. Prohodu-i de cioară, Undeva, în nuc. Țipătul luminii Se aude-n seară. Noaptea-s singur iară. Cât poate să doară…