Timp amic

Timpul, îmbrăcat ”de seară”, Cu un papion drăguț, S-a oprit, un pic, la crâșmă, Bătând palma cu-n ”desculț”. N-are bani de băutură; Cinste-i fac niște sărmani, Și în sensul de tovarăș, Și de cel banal, de bani. Ei îl știu și îl respectă; Nu i-a părăsit nicicând. Din păcate, la mai bine, Trecea iute, ca un gând. Dar în rest, fârtat de treabă, Are-o oră pentru toți. Le-o va bate, cu-n ”Adio!”, Pentru-n drum adânc… doi coți. Până-atunci îi însoțește Fără-a cere mai nimic. Răbdător, nu îi grăbește Când fac viața ”lată”-un pic. Uni zic că sîngerează Și, la ochi, are un tic, Ce, o lacrimă-ar ascunde, Când mai mor și ei, un pic.