TeVelugul

Vâjâind… ca gura lumii, Și ca… urletul de presă, Iată gloata cea pestriță, Liberă… zburdând în lesă. Vocile, de melo-drame, Vorbe spun, în scrâșnet pur. Dinți-s răzuiți de foamea De-a distruge ce-i prin jur. Nebunia-i uniformă; Sănătoși-s osândiți. Cei ce ies în goană-n față, Cert, la cap, sunt ”stingheriți”. Mințile-ngrădite-n norme Bine dichisite-n legi, Spumegă-n idei cernite; Ce ”alegi”, aia culegi. Ca, concluzie finală, Prezentată de-un ”garoi”, Mierlăie o ”cioc-târzie”, Cum că-i bine în noroi.