Teatru... de război

Din trăiri se scurge visul, Iar speranța piere-n fum. Glasurile-și pierd tăria; Gem, în lovituri de tun. Liniștea și-ascunde fața În ruine prăfuite. Croncăne, a bucurie, Stolurile re-ntregite. Peste tot plutește duhul Deznădejdii, surclasate De mizerii și de ură, Ți-n ”real”, și-n minți ”rasate”. Urmele de viață-vagă Se retrag chiar și din prunci. Paguba-colaterală Nu îi iartă nici pe țânci. În Natura-nfloritoare Și-au croit alții pustiu. Moartea și-a făcut cărare Peste tot ce era viu. S-a retras, ”în floare,” viața, Fără a purta un nimb. A luat, cu ea, mai totul, Fără-a da, ceva, la schimb.