Timp și timpuri

E o vreme-afară, S-o dai la dușmani, Sau să-ți faci copiii, Dacă ai și bani. Tehnologic, faptu-i Un proces plăcut, Însă perspectiva Te face tăcut. Bine-l faci și gata. Altceva la rând. Dar, după-”ndoială”, Te ”paște” un gând: Ăsta și mănâncă… Chiar și scutec vrea… Iar apoi… Vai Doamne! Nu o duc prea-prea. O să vrea de toate, Când nu-i dau nimic. O să țipe tare, Chiar de e pitic. Dar dacă fac altul? M-am nenorocit. Dacă și-o nevastă M-a cam sărăcit. Da, da-ți umple viața Cu ce-ți dă la schimb… Ce plăcută-i ploaia… Ies să mă mai plimb.