Văcuțele ”răsfățate”

Cu o groază prefăcută, Ca să pară că-i corectă, O Văcuță-și spune păsul, Cu o voce cam ”discretă”: -M-am trezit cu el aseară… Nu l-am invitat, mă jur. Doar i-am spus că-s singurică Și mi-e teamă de vre-un ”fur”. -Și-a venit așa, ca hoțul, Sau ca domnul învățat? Nu cu drumul, vai de mine. Ci, cu cartea, răsfățat. -Știu și eu măi verișoară? Nu era străin de loc, De amplasamentul casei Și de grija mea de foc. -L-ai ținut la poartă-n stradă? -Dar intrase, ce să-i fac? -Să îl dai pe ușă-afară… -M-am gândit… să țip… să tac… -Da, îl speriai, ca toanta, -Și-i păcat… că-i numai bun… -Și-ați vorbit o noapte-ntreagă? -Cam puțin, ce pot să spun. -Și e sigur? Era… soțul? -Dacă nu ați divorțat… -El știa că sunt la tine… -Știu, erai la ”răsfățat”… -Ce mă fac, dacă mă-ntreabă?… -Îl trimiți la mine, tu! -Și-l convingi c-am fost aicea… -Dacă vrea, cu-n sincer ”Muuu!”