Viață ”trează”

Zilele-și scurtează pasul. Toamna, cam lălâie, Cântă, să-și audă glasul , În fum de tămâie. Ieri și-a pus brâul de nunți Și decese-n poale. Înspre Iad sunt multe punți; Spre Cer, doar o Cale. Oameni-s nerăbdători, Iar ca să petreacă. Tot scornesc noi sărbători Și se mint oleacă. Cu speranța pusă-n cui, Ca s-o-ngrașe bine, Caută, și unde nu-i, Fericirea-n sine. Întristarea-i de moment. Bucurii urmează. De-i întrebi, spun, nu prea beți, Că e Viața ”trează”.