Zburați petale

În grădină cântă-o floare, În al lebedei destin. Am rănit-o din greșeală, Și-n zadar acum suspin. Zorii nu au prins-o-n viață… Dar mă-nșel, doar trupu-i rupt. Îmi zâmbește înc-o dată, Iar eu plâng, căci m-a durut. O ridic fără speranță… Ea m-alintă cu-n surâs, Și mă-mbată cu arome, Când eu văd al ei apus. Într-o caldă-mbrățișare O strâng ”dus” la pieptul gol. Ea nu geme, căci e floare… Doar petale zboară-n stol. Nu am vrut s-o țin în glastră, Să nu moară-ncătușată. A trăit frumos în viață… Merită o altă soartă…