Dacă tu, copile

Dacă fapta-ți e ca vorba, Bună, sinceră, curată, Vei fi prinț ales de soartă, Chiar de ai haina pătată. Dacă reușești, în cuget, Rău, da ce faci, să nu-ți pară, Vei trăi în ”vis de vară”, Chiar de ești în ”primăvară”. Dacă nu pretinzi iubire, Chiar de multă tu oferi, Vei fi ”medic” cald de suflet, ”Leacul” pentru reci dureri. Dacă, în respect de viață, Nu vei ”da”, morții, nimic, Vei avea Natura soră Și Pământul bun amic. Dacă-n clipele nebune, De-un ceas rău, ”bătute” rar, Îți vei stăpânii mânia, Vei avea pacea ca har. Dacă zâmbetul, o floare, Ți-l trezește-n zori de zi, Adierea fericirii, E în tine, fără-a ști. Dacă inima-ți se frânge, Când îți pomenești părinții, Ești pe Calea-adevărată, Și-o să-i vezi, în rând cu sfinții. (pt. Alex, la șase ani)