Dacă multe-ar fi, sau nu

Dacă lumea nu ar doar rea, cine ar mai ști de bine, iar iubirea, cum s-ar închega, când, de fericire, trupuri ar fi pline? Dacă toți ne-am răsplăti părinții, cine-ar mai ofta de dor, și, de i-am slăvi, cu cinste, ce s-ar mai alege-atunci, de cei mulți, ce singuri mor? Dacă, buni, n-am mai ucide pruncii, cine s-ar mai ocupa, să tot afle vinovații, cu scopul de-a căuta, calea legii, de-a scăpa? Dacă, cu Dreptate, îmbuibați am fi, cine ar mai crede că, în lipsa ei, nebunii chiar și viața și-ar risca, neavând ce pierde?