Credința-n Cerul ”ocupat”

”Credincios” poți fi în multe, Fără-a crede-n Cel-Iubit, Dar, de-o faci, poți fii, desigur, Și, ca suflet, ”izbăvit”. Credincioase ”vieții simple”, Mamele, la piepturi, strâng Prunci micuți, chiar dacă-n taină, După ”libertate” plâng. Cu Credință, Libertatea, Au slujit-o strămoși mulți, Și-au murit, cu ea alături, Și iobagi, și oameni culți. Cu Credință, mănăstirea, Cu un trup de Ană-n ea, A zidit-o un Manole, Ce, mai mult ca toți, ”vedea”. În Credință, oameni sinceri Au sperat că vor găsi, Viitorul de lumină, Și Lumina-n plină zi. Idealuri scumpe-n fapte, Cu Credință-au impregnat, Pentru-a da o șansă vieții, Cerul, de nu-i ”ocupat”: Sufocat de ”reci” cuvinte, Ce îi neagă sfântul rol,

Obturat de avioane Și rachete ”ceruri-sol”…